Un derby mai lung decât veacul, de Marian Olaianos

424. Acesta e numărul de meciuri jucate de Glasgow Rangers și Celtic Glasgow în ceea ce a devenit, din ziua de 28 mai 1888, cel mai vechi derby din istoria fotbalului. Asta înseamnă că în această lună se împlinesc 133 de ani de când cele două Universuri se confruntă, punând în acțiune tot ceea ce dețin: palmares, masă de suporteri, tradiții, istorii comune, religii, politică și delicatețuri.
Culori, amintiri, valori. Un meci care a început in sfârșitul secolului 19 și care, duminică, 2 mai, se joacă pentru secolul 21… Partida contează pentru Scottish Premier League, ediția de anul acesta fiind deja trecută în dreptul celor de la Rangers, și mulți am fi tentați să spunem că, în esență, de fapt,  nu mai contează. Dar tocmai de aici vine puterea de seducție a unui meci care împarte lumea în două. Din faptul probat întotdeauna, în aceste peste patru sute de confruntări că, indiferent de locul ocupat în clasament, indiferent de competiția în care a fost programat să se dispute, The Old Firm are propria miză, propria combustie internă care îl propulsează între marile meciuri ale Planetei. O antiteză în nuanțe când calde, când reci face ca rivalitatea să se circumscrie perfect unui fotbal născut pentru a face spectacol, dar și pentru a da verdicte care să traverseze timpul. Glasgow Rangers este campioană, cum am spus și cum se știe de multă vreme, iar Celtic nu mai poate schimba nimic în această stare de lucruri și în această rivalitate de moment. Dar care nu se oprește deloc aici.
Rangers este alb albastră, este cu steagul Marii Britanii la fereastră, are cei mai mulți fani de religie protestantă, în timp ce Celtic este pictată de aproape 150 de ani în alb și verde, este susținută de credincioșii catolici, are de multe ori în tribună drapelul Irlandei, în alb, verde și portocaliu. Meciul dintre cele două echipe este, așadar, meciul dintre două lumi, două concepții, două mentalități.
În mijlocul acestei dispute duse pe toate planurile posibile fotbalul e și pretext, și adevărata religie și miza principală. Așa că ar trebui să fim bucuroși cu adevărat de faptul că în epicentrul jocului e implicat în mod direct și un mare fotbalist român, Ianis Hagi.
Deja campion al Scoției, Hagi știe de ceva timp ce înseamnă The Old Firm și știe și ce onoare presupune participarea la (re)facerea lumii vechi cu rezultate în lumea contemporană.
Steven Gerrard, cu siguranță cel mai mare fotbalist al lui FC Liverpool în acest secol, e antrenor de puțină vreme și, venind la Glasgow, a făcut minuni, probabil că aceasta e menirea lui pe Pământ. Ianis Hagi a fost cooptat în multe dintre ele de către Steve G, și trăiește, din când în când, momente de magie. Uneori, le creează chiar el, ceea ce se înscrie în destinul lui și al locului. În definitiv, un meci mai lung decât veacul nu poate avea între protagoniști decât nume mari, care să marcheze istoria. Pentru noi, cei de acasă, de la distanță, în timp și spațiu, nu poate fi decât o mândrie. Și un acces direct la istorie. Și la performanța garantată de aceasta.