Întreaga suflare braziliană a așteptat momentul 12 iunie 2014, data la care a început turneul final al Cupei Mondiale.

Marea competiție a fotbalului ajungea din nou în Brazilia, iar fanii nu puteau rata ocazia de a face paralela cu precedentul turneu final găzduit de multipla campioană mondială.

Brazilia avea o revanșă de luat după episodul 1950 și toate speranțele unei întregi națiuni se puneau în generația lui Neymar. Condusă de Luis Felipe Scolari, selecționerul care a adus ultimul titlu mondial în 2002, Brazilia a abordat turneul final din postură de mare favorită.

Fantoma lui Maracanazo încă bântuie prin Rio

Echipa braziliană purta însă pe umeri nu doar speranțele a peste 200 de milioane de oameni, dar și fantoma lui Maracanazo, traumatizanta înfrângere suferită în fața Uruguayului la ediția din 1950 încă bântuind pe străzile din Rio de Janeiro.

Arena de Sao Paolo a găzduit meciul inaugural dintre Brazilia și Croația, echipa gazdă impunându-se cu 3-1 în fața unei echipe care patru ani mai târziu avea să dispute finala Cupei Mondiale.

Deși lipsit de strălucirea de altădată a Joga Bonito, parcursul inițial al Braziliei a fost unul mai degrabă pragmatic. Brazilia a câștigat grupa din care a făcut parte fără să strălucească vreun moment, apoi a trecut de Chile la loviturile de departajare în optimile de finală și a eliminat Columbia în sferturile de finală.

Fragilitatea braziliană

Semnele de slăbiciune erau vizibile din avion, jocul Braziliei fiind dependent de forma și capriciile lui Neymar, liderul generației sale. De asemenea, presiunea de a evolua pe teren propriu a fost vizibilă de fiecare dată la intonarea imnului național, când o parte a jucătorilor brazilieni izbucneau în lacrimi de parcă urmau să-și lase viața pe dreptunghiul verde.

Încleștarea dură din sferturi contra Columbiei a lăsat urme adânci pentru Brazilia, iar prețul plătit pentru semifinala cu Germania a fost devastator. Neymar, omul în care întreaga națiune braziliană și-a pus speranțele, a suferit o accidentare care l-a scos din ritm, mai precis o fractură de vertebră, în timp ce căpitanul Thiago Silva, stâlpul defensivei, s-a ales cu o suspendare pentru cumul de cartonașe galbene.

Astfel, Brazilia ajungea în semifinala contra Germaniei amputată, fără aportul a doi dintre liderii echipei. Singurul argument al brazilienilor a rămas încredere că destinul încă îi aparține, dar totul avea să se transforme în cel mai negru coșmar din istoria unei țări pentru care fotbalul a devenit o adevărată religie.

Germania pragmatica

De cealaltă parte, Germania și-a croit drum spre semifinale cu o abordare rece și calculată. Nimic ieșit din comun pentru o echipă care a făcut din pragmatism cea mai importantă armă de-a lungul turneelor finale.

Nemții și-au câștigat grupa cu șapte puncte din nouă posibile, reușind să deschidă turneul final cu un 4-0 sec în fața Portugaliei lui Cristiano Ronaldo.

Singurele emoții au fost la remiza 2-2 cu Ghana și la duelul cu Algeria din optimile de finală, când Germania a avut nevoie de prelungiri să tranșeze soarta calificării.

Germania avea apoi să treacă în sferturi de Franța cu 1-0 într-un clasic al fotbalului european decis de golul fundașului Matts Hummels în primul sfert de oră.

Semifinală de coșmar pentru brazilieni

Rezultatul din semifinala Brazilia – Germania a sfidat orice logică sportivă. În absența lui Neymar și Thiago Silva, Brazilia a intrat pe teren dominată de o încărcătură emoțională toxică, afișând tricoul starului accidentat ca și cum ar fi fost la o comemorare, nu la un meci de fotbal cu miza calificării în finala mondială pe masă. Germania, echipă cu o disciplină tactică perfectă și o răceală chirurgicală, a mirosit imediat vulnerabilitatea și totul s-a transformat într-un adevărat măcel: 7-1!

Germania s-a calificat în finala Cupei Mondiale pe care avea să o câștige după prelungiri în fața Argentinei lui Lionel Messi, iar Brazilia rămânea bulversată de cea mai mare umilință suferită vreodată. Scorul de 1-7 din semifinala cu Germania a primit renumele de Mineiraço și a depășit ca amploare trauma încă nevindecată din 1950.

Brazilia a fost deconectată brutal de la visul unei națiuni, amintind că în fotbal nu e loc de emoții și de drame înainte ca acestea să se întâmple cu adevărat.