Turneul final din 1982 găzduit de Spania a debutat cu o imensă surpriză, Algeria învingând Germania Federală cu 2-1. Un rezultat pe care nu l-a anticipat nimeni în duelul dintre puternica echipă a Germaniei de Vest cu liderul Karl-Heinz Rummenigge în teren și Algeria, o debutantă la Cupa Mondială.

Peste 40.000 de spectatori au fost martori pe stadionul din Gijon la una dintre marile surprize din istoria Cupei Mondiale. Un meci în care proverbul conform căruia buturuga mică răstoarnă carul mare s-a verificat întocmai.

Deja campioană mondială în două rânduri, la edițiile din 1954 și apoi în 1974, Germania de Vest pornea printre favoritele la un nou trofeu suprem. Chiar dacă era cotată la momentul respectiv în urma Braziliei, nimeni nu-și punea problema ca Germania Federală să se împiedice de o echipă precum Algeria. Se punea doar problema diferenței de scor, nici pe departe că nord-africanii vor reuși surpriza.

Mai ales că Germania de Vest impresionase în calificările pentru turneul final, devansând de o manieră categorică toți adversarii întâlniți pe drum, cu un golaveraj amețitor: 33 de goluri marcate și doar trei primite. În plus, nemții abordau acest turneu final din postura de campioni europeni în exercițiu. Un amănunt care venea să adauge o greutate în plus în dezechilibrul dintre cele două echipe.

Aroganța germană dusă la extrem

Cu o echipă stelară din rândurile căreia nu lipseau vedete precum Karl-Heinz Rummenigge, Paul Breitner sau Felix Magath, Germania de Vest nu concepea să se încurce de Algeria, o echipă care până atunci doar citise despre participările altora la turneele finale.

Șocul rezultatului final de la Gijon a fost cu atât mai mare, cu cât în zilele dinaintea partidei aroganța nemților atinsese cote de neimaginat. S-a mers până într-acolo încât selecționerul Jupp Derwall declara că va lua primul tren înapoi spre Munchen, dacă echipa sa va pierde. Mai mult decât atât, acesta a refuzat să le arate jucătorilor săi imagini video cu Algeria, considerând că aceștia l-ar fi luat în râs. Și pentru ca tacâmul să fie complet, unii jucători germani au afirmat că vor juca meciul cu țigările aprinse în gură. Alții au mers chiar mai departe spunând: ”vom dedica golul șapte soțiilor noastre și pe al optulea cânilor noștri”.

Dincolo de cuvinte, Algeria a surprins încă din prima repriză. Echipa care ajunsese în semifinalele Cupei Africii pe Națiuni cu doar câteva luni în urmă reușea să joace de la egal la egal cu puternica echipă a Germaniei de Vest. Deja scorul egal de la pauză reprezenta în sine o surpriză. Dar, după pauză, avea să urmeze cu adevărat marele șoc.

Miracolul algerian

Algeria a deschis scorul pe deplin meritat în minutul 54 prin Rabah Madjer, jucător care a profitat de mingea șutată de colegul Lakhdar Belloumi și pe care portarul Harald Schumacher a respins-o în față.

Nemții au continuat să joace în stilul deja consacrat și egalarea a venit oarecum firesc, fără să lase impresia că au forțat prea mult. Rummenigge a pus-o în poartă restabilit egalitatea din minutul 67.

Odată repus balonul în joc de la centru, algerienii au pus în scenă un adevărat miracol. O fază colectivă superbă, cu pase extrem de precise, a destabilizat complet aroganta defensivă germană, iar Lakhdar Belloumi a îndeplinit o simplă formalitate marcând din careul mic. Algeria revenea la conducere după doar 29 de secunde!

Victoria Algeriei asupra Germaniei de Vest se înscrie în galeria marilor surprize de la Cupa Mondială. Un rezultat care poate fi pus pe aceeași linie a neprevăzutului cu victoria Statelor Unite împotriva Angliei 1-0 la ediția din 1950 și cu succesul obținut de Coreea de Nord în disputa cu Italia din 1966, când asiaticii au câștigat cu 1-0.

Rușinea de la Gijon

În pofida succesului de răsunet din acel meci, Algeria avea să fie eliminată din competiție după faza grupelor. Sistemul competițional din acel moment a permis o mare nedreptate, în sensul în care Germania și Austria au dat-o la pace în meciul direct. Ambele echipe au continuat competiția, trimițând Algeria acasă.

Germania de Vest avea nevoie de o victorie la unul sau două goluri diferență pentru calificare. S-a impus cu 1-0 prin reușita lui Horst Hrubesch din minutul 10. Dar de la momentul marcării golului și până la finalul meciului fotbalul practic n-a existat. Jucătorii ambelor echipe s-au plimbat practic pe teren, pasând mingea în propria jumătate și refuzând total jocul ofensiv.

Același teren din Gijon, la doar câteva zile distanță, trăia după miracolul algerian ceea ce a rămas în istorie ca rușinea germană. Spectatorii au penalizat farsa din teren scandând ”Fuera, Fuera”, iar un ziar local spaniol a tratat cronica meciului la rubrica: ”Fapte diverse”.

Chiar dacă Germania și Austria n-au putut fi pedepsite pentru acel non-combat rușinos, începând cu următorul Campionat Mondial meciurile programate în ultima etapă au fost programate la aceeași oră. Regula a rămas în picioare până astăzi.