Marian Olaianos
Am comentat, acum câteva zile, împreună cu prietenul și colegul meu Emil Hossu Longin, pentru Televiziunea Română, meciul echipelor de tineret, Sub-21, ale României și Finlandei. Am trăit această experiență pe stadionul de la “Arcul de Triumf”, o premieră pentru mine fiind chiar prezența pe această foarte frumoasă arenă. Era să scriu “călduroasă”, dar a fost extrem de frig în acea după-amiază la București, iar publicul, cu toate că s-a dovedit că a pus mult suflet, ajutându-i pe “tricolorii” mici, nu a venit însă într-un număr atât de important încât să genereze căldura atât de specifică marilor meciuri.
Și poate că nici nu a fost ceea ce obișnuim să numim în mod generic, mai ales noi, comentatorii, un meci mare. Nici nu avea cum, fiind vorba de un amical, așa cum vor fi toate meciurile reprezentativei noastre până la turneul final al Campionatului European Under 21, unde echipa antrenată de Florin Bratu e calificată în mod automat grație calității de țară organizatoare a competiției. Așadar, meciuri-test, cum se spunea pe vremuri, mai ales cu referire la cele de rugby, pentru că tot am comentat din casa celor care joacă având la dispoziție un balon oval. Meciuri în care nu ești presat de rezultate, de obținerea vreunei calificări etc. În care poți face niște reglaje, poți pune la anumite probe jucătorii, să te lămurești asupra valorii sau randamentului fotbaliștilor despre care nu ești încă edificat, dar cred că o prea mare fluctuație în lot, așa cum practică Florin Bratu, nu e un semn bun.
Mult lărgită, această a arie de selecție alterează nu doar omogenitatea echipei, ci și exprimarea ei. Tot apar jucători noi, dar dispar inexplicabil alții, despre care aveai certitudinea că vor rămâne până la turneul final în lot, iar lângă Screciu și Markovici, cei doi olteni, par a se perinda, ca într-un carusel, toți cei care au vârsta, nu neapărat și valoarea care să îi recomande. La ce bun să forțezi cu regula U-21, în Liga 1, când tu aduci să joace de acolo doar 5-6 jucători, în rest apelezi la liga a treia italiană sau spaniolă?! Cum să înțelegem o astfel de selecție?
Și totuși, după ce am fost conduși aproape întreaga repriză secundă de către Finlanda, am încheiat excelent, revenind de la 0-1 în doar patru minute, 87 și 90+1, grație unui jucător de clasă, arădeanul David Miculescu, ținut până atunci rezervă, care a făcut primul gol pentru clujeanul de la CFR, Birligea, și l-a marcat el însuși pe cel al victoriei, cu un lob magistral. Ceea ce era de demonstrat…
Astfel, România a încheiat peste așteptări un meci pe care părea că îl pierde. Concluzia: avem, la Under 21, fotbaliști foarte buni, totul e să ne oprim asupra unui nucleu de opt-nouă jucători, și să omogenizăm o echipă în anumite trasee tactice. Asta cred că se potrivește și în planul de lucru al României mari. Dar asupra acestui subiect voi reveni.