Marius Mitran, 26 februarie 2022
Denumirile Craiovei, iată o discuție care nu doar că se poate face, dar chiar trebuie să se facă! Și acum nu mă refer la numele de alint, de supra-numele pe care și le-a câștigat și le-a primit ca medalii de onoare pe câmpul de luptă, din partea unor genii. Adrian Păunescu i-a spus Universității “campioana unei mari iubiri”, iar Ioan Chirilă, “Craiova Maxima”. Între cele două nume istorice au stat exact zece ani, din ‘73 în ‘83, cu siguranță cei mai frumoși din istoria ce numără aproape trei sferturi de veac. Și atunci, să mai căutăm ce a fost și mai înainte? UNSR Craiova, de exemplu. Adică Uniunea Națională a Studenților din România. Așa a apărut pe lume marea echipă de mai târziu, sub acest nume pierdea primul joc din miraculoasa ei existență, 3-6 cu Filiași.
Să ne aducem aminte, așadar! Doi ani mai târziu, în 1950, CSU Craiova. Pentru că era, continua să fie, un club universitar. Orașul avea Facultatea de Mașini Electrice, Facultatea de Mecanică. Avea studenți, care aveau echipă, undeva prin Divizia C, dar aveau. Iar ziarul “Înainte” îi oferea, câteodată, două-trei rânduri într-un subsol de pagină. În 1953 echipa a devenit “Știința”, numele care se cântă de atunci fără pauză peste tot unde e vorba despre alb și despre albastru și despre studenți și despre minte și suflet. “Știința” a creat dependență, unicitate, clasă și personalitate într-o societate românească aflată într-un clește comunist obișnuit cu altă familie de cuvinte. Miliție, de pildă. Plus ce decurgea de aici.
Nu întâmplător, deși mai multe echipe au primit același nume, toate centrele universitare mari, București, Cluj, Timișoara, doar Craiova este strigată azi astfel. În Capitală s-a revenit la numele clasic, Sportul Studențesc, la Timișoara și Iași s-a identificat clar apartenența de Institutul Politehnic, iar la Cluj, de mai bine de un secol, e “U”. Universitatea a devenit, din 1966, și Craiova, care poartă de 56 de ani acest nume, pentru totdeauna. Sau Craiova a devenit Universitatea, cum e oare mai corect să spunem? De fapt, ce a devenit această echipă a elitelor după ce a trecut prin tot ciclul universitar, pedagogic și sentimental? E mai mult decât un nume? Rămâne acel nume?
Da, e mai mult decât un nume și da, rămâne, pentru cei care au înțeles-o, sub patronajul și în destinul unui învățământ superior. Universitatea e Universitate. De fotbal, e adevărat, dar nu numai de fotbal. De oameni buni, de oameni cu carte. De oameni cu amintiri. De oameni cu identitate!
Pentru că e important să știi că ai eliminat pe Fiorentina și pe Leeds United, pe Kaiserslautern și pe Bordeaux, pe Monaco și pe Betis Sevilla, dar la fel de important e să nu uiți nimic și să ai cui să-i spui povestea. Toată povestea, povestea întreagă.