Așa spun spaniolii, când mingea ia foc și gazonul începe să se destrame sub crampoane. El partido del siglo, el hombre del siglo, la liga del siglo. Partida secolului. Omul secolului. Liga secolului. Care se desfășoară acum sub ochii noștri, fiind pentru prima oară în Spania secolului 21 când patru echipe, Atletico de Madrid, FC Barcelona, Real Madrid și FC Sevilla se bat la titlu, cu șanse bune pentru fiecare dintre ele.Cu cinci etape înainte de final distanța, între prima echipă și ultima din acest careu de ași, fiind fix de trei puncte. Da, sunt doar trei între “los colchoneros” și andaluzi. Locul 1 și locul 4! Asta pentru că tocmai s-a întâmplat, joi noapte, pe 29 aprilie, ca pe Nou Camp și în ciuda faptului că a condus cu 1-0 la pauză, prin golul lui Messi – păi, al cui!?- Barcelona să fie învinsă de Granada, cu 2-1. Era o restanță care ar fi putut aduce șefia clasamentului pentru catalani. Dar n-a adus.
Si, senores! Asta după ce, în etapa a douăsprezecea, Atletico avea 12 puncte în fața Barcelonei, distanță nerecuperată vreodată de vreun club în lupta la titlu sau, dacă vreți, niciodată pierdută de un lider în fața echipei care avea să cucerească, în cele din urmă, campionatul. Vom vedea însă dacă așa vor sta lucrurile, pentru că, în acest moment al ligii spaniole, doar Atletico (încă) e la mâna ei, cum se spune, pentru a o câștiga.
Peste două etape, ce calendar interesant, nu-i așa, cele patru echipe joacă între ele, Madridul cu Sevilla, iar Barca cu Atleti.
Una locura, o nebunie! Dar e, oare, mai puțin tensionat campionatul Franței, unde super favorita Paris Saint- Germain e pe cale de a pierde titlul în fața celor de la Lille, care, cu patru etape înainte de încheierea Ligue 1, au un punct avans? Lille, care a învins la Lyon, în ultima etapă, cu 3-2, după ce la pauză gazdele avuseseră 2-0!Acum situația e astfel: 1. Lille 73 de puncte, 2.Paris Saint Germain 72, 3. Monaco 71, 4. Lyon 67.
Ce vreau să spun cu toate aceste considerații? Nimic altceva decât că în fotbal, în sport în general, viața bate clasamentul. Niciodată să nu spui niciodată, zice americanul, iar de adevărul acestei vorbe nu trebuie să ne mai îndoim, așa cum să n-avem vreo grijă că nu se va pune în practică ideea Super Ligii Europei. Asta dacă tot am amintit aici de modelul american… Și de banca Morgan. JP Morgan, dacă permiteți.
Adrenalină! Acesta e cuvântul care definește aceste competiții, care nu sunt singurele, din fericire, în stare să provoace atâtea emoții puternice. E adevărat, în Anglia, City e ca și campioană, așa cum e și Inter în Italia, după nouă titluri câștigate consecutiv de Juventus! Așa cum nu e vreo surpriză că, în Bundesliga, Bayern München va fi din nou laureata. Da, dar în toate aceste ligi, ca și în Liga 1, acasă la noi, unde sistemul play-off/play-out a salvat și a păstrat suspansul întrecerii, adrenalina se produce doar în cazurile în care vine la pachet cu valoarea echipelor implicate. În Italia, bătălia e cumplită pentru locurile de Champions League, cu Atalanta, AC Milan, Juventus, Lazio și Napoli luptând la baionetă, în Germania la fel, Borussia Dortmund încercând să-și facă un soi de culoar între primele patru, iar în Premier League, ce să mai vorbim, din moment ce semifinalista Ligii Campionilor, Chelsea, e pe salvatorul loc patru și tremură.
Adrenalină! Mai mult decât fotbal, adică viață. Mizele imense pentru care se joacă, banii, gloria, tradiția, emoțiile, acest uriaș amalgam de pariuri non-stop, uneori cu propriul destin, toate se subordonează ideii de succes. Pentru că, în definitiv, tot ce e al secolului e, de fapt, al nostru. Noi suntem Real Madrid, Chelsea, Lyon sau Universitatea Craiova. Noi, suporterii, noi, pentru care s-a inventat acest joc numit fotbal.
E destinul nostru, acesta de a fi contemporani cu o morișcă uriașă care ne ridică și ne coboară după criterii de neînțeles, deseori. Suntem toți în luptă pentru titlu. Câștigăm?

Vamos!