După înfrângerea de luni, din Gruia, Universitatea a învins campioana joi, la Craiova, gol Houri, iar filmul s-a reluat de la momentul în care fusese oprit. Dimineața pierdută a Științei, prin Albania, cu grecul Ouzounidis, lipsa de șansă, accidentările, toate s-au strâns în acolada francezului și s-au răzbunat în memoria unei stări de spirit care are darul de a renaște și prin gesturi mari sau goluri superbe. A rămas victoria care aduce victorii. Iar luni vine meciul cu Dinamo, adversarul niciodată desprins din istorie!
E o obișnuință să spui acum că echipa trăiește un nou început, dar astfel stau lucrurile și nu are niciun rost să nu recunoști că golul lui Houri este echivalent cu expresia “punct și de la capăt”. Ca pe marile ecrane, pelicula s-a reîncărcat și acum spune povestea completă, una al cărei final nu-l știm, dar care am dori să fie altul decât în anii trecuți.
S-a ratat startul, dar există continuarea, în ideea unui asalt final care să tranșeze totul. Locul 9, după 9 etape, cu doar 13 puncte, iată o realitate care are explicațiile ei, dar care trebuie lăsată în urmă. Aproape că nici nu mai contează cât a fost ghinion în vară,(și a fost!), important e să existe încredere în ce va fi de acum înainte.
Reghecampf a început să repare ce se stricase și să dea avânt unor lucruri blocate din prea multă ambiție desfășurată în gol. De-acum va fi o cursă de urmărire individuală, în condițiile în care acceptăm că fiecare adversar are o unică identitate. În față sunt, așadar, opt echipe și o distanță de 11 puncte până la primul loc, cel vizat, cel al campioanei și singurul care dă fiori. E prea departe? E prea mult? Nici vorbă!
Dar cum prima condiție a reușitei e dorința, ideea ar fi acum nu să se treacă la calcule, care pot fi înșelătoare încă, fiind prea devreme pentru o concluzie, ci să se pornească o atitudine dinspre jucători spre acel obiectiv final. De la ei să vină totul, și va veni totul, cu o singură condiție, necesară și suficientă pentru a reuși oriunde, nu doar în fotbal: ca oamenii să devină o echipă, iar echipa să devină o familie.
Universitatea Craiova, filmul. Universitatea Craiova, familia. Cred că o grandioasă peliculă, care a început deja să se desfășoare sub ochii noștri, se va proiecta, în finalul primăverii viitoare și abia atunci vom înțelege că succesul era doar o chestiune de timp, așa cum acum e doar o cronică de familie. Laurențiu Reghecampf știe, din atâta maximă experiență ca triumful vine doar dacă îl strigi pe numele mic. Abia când te-ai familiarizat cu el și el s-a obișnuit să vină la tine, lucrurile vor fi rezolvate.