După 18 etape, în La Liga, Atletico Madrid avea 47 de puncte, cu 10 mai multe decât Real și cu 13 peste Barcelona. La Radio Marca se glumea, la fiecare “fin de la semana”, pe seama celor două urmăritoare și se făceau pariuri în direct, discuția fiind dusă doar în jurul datei în care Atleti avea să-și primească medaliile de campioană. Cu cinci etape înainte de final? Cu șase? Poate doar cu trei? Pentru că un lucru era cert: nimeni nu mai putea prinde din urmă trupa de pe Wanda Metropolitano. Mai mult, Atletico mai avea de jucat și trei restanțe, cu Levante, în deplasare și cu Athletic Bilbao, acasă, după ce prima dintre ele, cea cu Sevilla, tot acasă, avea să fie câștigată. La Levante a fost 1-1, cu Bilbao, acum o săptămână, iar victorie, 2-1. Și totuși, în ciuda faptului că după 20 de etape Atleti avea cel mai bun procentaj din Europa, puncte câștigate raportate la meciuri disputate, peste Manchester City, Bayern München sau Inter Milano, ceva urmează să se întâmple. Ceva se întâmplă. Koke și compania pierd acasă cu Levante, sunt egalați, tot acasă, în minutul 88, împotriva cursului jocului, de Celta Vigo, în același minut, 88, Benzema face, total nedrept, 1-1, tot pe Wanda, urmează un 0-0 la Getafe, în timp ce Madridul câștigă, de la 0-1 acasă cu Elche, grație aceluiași Benzema, dublă, cu gol al victoriei în minutul 90+1. Barcelona nu mai pierde nimic, victorii după victorii, și iată-ne, după etapa cu numărul 27, tot cu Atletico pe primul loc, desigur, dar cu Madridul la șase puncte în spate, iar Barcelona la doar 4! Adică, 63-59-57.

“Avem doi monștri în spatele nostru care, sunt sigur, nu vor mai pierde niciun meci pînă la sfârșit. Dar noi suntem primii și vom crede în drumul nostru, în munca noastră, vom lua fiecare meci în parte, <<partido a partido>>, și vom ține cont de faptul că avem în față 11 finale”, avea să spună Diego Pablo Simeone după remiza albă de pe Coliseum Alfonso Perez.

Și așa este! Nicio echipă din lume, dacă își propune să se bată la titlu, și are o trupă de titlu, nu are acești monștri de învins, practic de ani mulți, cele mai bune echipe ale planetei. Nici în Anglia, nici în Italia, nici în Germania, în Franța nici atât. Ultimele trei tentative ale lui Atletico, încheiate cu succes, sunt în anii 1977, 1996 și 2014. Acum 44 de ani, acum 25 de ani, acum 7 ani, ultimul cu El Cholo pe bancă, celelalte cu Luis Aragones, El Sabio de Hortaleza, respectiv Radomir Antici. Iar acum…
Acum, toată presa din Spania e de acord că “los colchoneros” au cel mai bun lot din istorie, cel mai bun antrenor din istorie, bani cum nu au avut niciodată. Și au avut și 13 puncte avans…Ba nu, 10! Da, 10! Sau șapte? Șase!?
Oricum, cu 11 finale în față, cum zice Cholo Simeone, mai au doar patru puncte. Și cea mai bună apărare din lume. Și cel mai bun portar din lume, Jan Oblak. Cei mai buni fundași din La Liga, Savic, Gimenez, Trippier. Cel mai bun mijlocaș și pasator, Marcos Llorente, cel mai eficient atacant central, Luis Suarez. Plus Koke, Carrasco, Joao Felix.
Da, dar din spate vin, după ce au început sezonul în genunchi, doi monștri. Barcelona lui Messi și Madridul lui Benzema. O șansă pentru Simeone, mică și ea, ar fi ca, după El Clasico, programat peste trei etape, să mai rămână doar unul. Care o fi el. Și apoi, o luptă doar în doi, cu un meci mare pe final, Barcelona-Atletico, pe Camp Nou.
Aproape imposibil, aproape inuman. Și nici Diego Godin nu mai e, să se ridice și să înscrie cu acea lovitură de cap, egalînd în fieful lui Messi, pentru ca Atleti să ia al zecelea titlu…în ultima etapă. Căci asta e singura certitudine: încercarea de a le rezista celor doi monștri se va duce pînă în ultima secundă. Care însă niciodată nu i-a fost favorabilă lui El Cholo. Dimpotrivă !