De 20 de ani comentez. Am început la Budapesta, cu un meci, Ungaria-România, și mă pregătesc să mă întorc, în câteva zile, tot acolo, pentru a comenta turneul final al Campionatului European U-21, la care țara noastră este calificată pentru a doua oară consecutiv, după aventura din Italia de acum aproape doi ani.

Atunci, la Budapesta, nu am să uit asta niciodată, a fost meciul de debut al lui Hagi ca antrenor, iar România a jucat excepțional, câștigând cu 2-0, goluri Adrian Ilie și Marius Niculae. Era 5 Septembrie 2001. Hagi avea 36 de ani, iar Ianis, fiul său, actualul căpitan al tricolorilor la Euro U-21, doar trei.

O lume întreagă și un timp dens cât o viață adevărată au trecut de atunci. Am comentat la patru turnee finale de Cupă Mondială, la Jocurile Olimpice, la Euro în 2008 și 2012, în zeci de meciuri de Champions League sau Europa League, în nenumărate finale de UCL ori de Supercupe ale Europei.

Nu o spun ca să mă laud, ci ca să vă conving că atunci, la primul meci ca antrenor din viața lui Hagi a fost cel mai frumos. Iar eu, cel mai emoționat. Deși în toți anii care au urmat, am comentat alături de marii comentatori ai lumii în Germania, în Africa de Sud, în Brazilia sau în Rusia, la ultima ediție a Cupei Mondiale.

Am fost pe Maracana, la Rio, la Johannesburg, în Africa, și nu am să pot să-mi șterg din minte în toți anii care vor urma, acel Brazilia-Germania 1-7 de la Belo Horizonte, de pe Estádio Mineiro. Și totuși, un început e un capăt de destin…
Un capăt pe care trebuie să știi să-l prețuiești. Un început de drum, pe care să știi să mergi, către un viitor care îți poate dezvălui o lume nouă.

Același lucru îl simt și acum, la un alt început de drum, această colaborare cu o firmă atât de puternică precum Betano. E o provocare de alt calibru în cariera mea, e un plan editorial care ne onorează, pe mine și pe colegul meu Marius Mitran. Promitem povești și emoție, personaje mari din istoria fotbalului nostru și din cel mondial, aventuri într-un trecut pe care avem orgoliul să credem că vi-l vom prezenta altfel, dar și dintr-un viitor pe care îl intuim interesant și incitant în aceeași măsură.

Pentru că, așa cum arată lumea astăzi, viața e un pariu ea însăși. Privim în față realitatea și trăim Nostalgia, cu “N” mare, a faptului că nu am reușit să punem pariul corect, acum o jumătate de secol, la Guadalajara, mizând pe ai noștri în meciul cu Cehoslovacia și pe Carlos Alberto, Tostao și Pele în finala cu Riva, Boninsegna sau Sandro Mazzola.

Era altă lume atunci, acum e una nouă. Am fi vrut să punem pariu pe Hagi cel Mare acum 20 de ani, și am fi câștigat. Putem miza toate speranțele noastre pe Hagi cel Tânăr, mâine, și vom ieși, cu toții, în câștig. Veți vedea!

Am văzut și am comentat multe, v-am spus. Mulțumim pentru acest “deal” Betano și vă asigurăm că e doar începutul unei frumoase prietenii, ca în ultima scenă dintr-o grandioasă peliculă, numită Casablanca…Doar că în cazul meu, în cazul nostru, e abia debutul. Genul acela de debut care nu se uită nciodată!

Marian Olaianos