La 19 ani, Alphonso Davies scrie probabil cea mai emoționantă poveste din fotbalul european. Una a supraviețuirii, a dăruirii, a luptei cu viața încă de la începuturile ei și a succesului deplin. Plecat dintr-o tabără de refugiați liberieni, Alphonso a ajuns, la nici două decenii distanță, titular la Bayern Munchen și unul dintre cei mai buni tineri fotbaliști din lume. Iar traiectoria sa, pe care o vom descrie în rândurile de mai jos, e o adevărată sursă de inspirație pentru copiii secolului 21.

Războiul Civil din Liberia, țară condusă acum de fostul Balon de Aur și atacant al lui AC Milan, George Weah, a făcut, între 1986 și 2003, peste 250.000 de victime și a produs peste un milion de refugiați. Printre ei se numără Debeah și Victoria Davies, părinții lui Alphonso, cei care și-au găsit adăpost, la începutul anilor 2000, într-o tabără de refugiați din orașul ghanez Buduburam, aflat la 45 de kilometri Vest de Accra, capitala statului african.

Când tabăra de refugiați “naște” un star

Dacă pentru majoritatea fotbaliștilor de top drumul în Sportul Rege începe la echipe de club din propriile orașe, pentru Davies startul carierei s-a produs în Children better way Park, tabăra de refugiați în care se afla împreună cu familia sa, una care a luat calea străinătății pentru a se feri din calea Războiului Civil din propria țară într-o vreme în care supraviețuirea în Liberia purta două nume: crime și arme. Acolo a făcut primii pași spre minge, pe terenuri care însemnau puțină zgură, puțin nisip, bare de lemn. Și fără echipament sau ghete de fotbal, alături de vărul său Aloysius: “Eram foarte mici, dar era rapid cu mingea la picior încă de atunci”, își aduce aminte Aloysius, cel alături de care actualul fundaș stânga de la Bayern bătea mingea în copilărie.

La cinci ani, Alphonso și părinții lui au emigrat în Canada, la fel ca sute de mii de liberieni care au luat drumul altor țări în căutarea propriului destin. Aloysius a rămas în urmă, dar, cândva, a reușit să vorbească pentru puțin timp la telefon cu vărul său înainte ca apelul să se întrerupă: “Acum îl urmăresc la TV și pe Youtube. Toți suntem mândri de el”, spune vărul mai puțin norocos. Iar tușa dramatică vine de la Daniel Crotai Blawah, unul dintre unchii stângaciului de 19 ani, care povestește ce însemna viața în sărăcie, într-o colibă cu pietre pe post de acoperiș: “Făceam supă din frunze și curry, nu aveam mai mult. Apa, mâncarea, hainele…toate costau bani! Suntem bucuroși că Alphonso o duce bine acum”.

Edmonton, Canada. Punctul de plecare

Davies nu-și amintește prea multe din perioada taberei de refugiați, dar știe că orașul Edmonton, din Canada, a fost punctul său de plecare. În viață și în cariera de fotbalist: “De acolo (n. red – Edmonton) am început să am amintiri. Eram timid, nu voiam să intru în contact cu ceilalți, dar totul era mai ușor pe teren. Sunt foarte recunoscător părinților mei. Viața nu era ușoară atunci, dar ei m-au dus într-o țară sigură. Dacă nu ar fi avut curaj să plece din Africa, nu aș fi ajuns fotbalist profesionist”, își amintește Alphonso.

După câteva zile în Canada, un băiat i-a spus că ar trebui să meargă la clubul local, Edmonton Strikers. Nu avea ghete sau echipament, dar era fericit. După primul antrenament, antrenorul i-a spus “Felicitări, de acum încolo aceasta e echipa ta”. A devenit rapid un lider, a jucat pentru Nicholas Junior High Soccer Academy, câștigând titlul de fiecare dată în cei trei ani. La 10 ani își petrecea timpul liber având grijă de alte două rude mai mici: “Nu am avut de ales, am crescut rapid”, transmite, scurt, fundașul cotat la 45 de milioane de euro.

În 2015 a plecat din nou. Din Edmonton, de lângă familie, a mers la 1.000 de kilometri depărtare, la Vancouver. Alphonso ia din nou cuvântul: “Mamei îi era frică de faptul că m-aș putea înconjura de oameni nepotriviți și aș putea renunța la liceu”. Tatăl l-a pus să facă o promisiune. Să fie băiat bun, să respecte pe toată lumea. Una pe care a ținut-o….

Al doilea cel mai tânăr din MLS. Apoi la Bayern!

În prima ligă din fotbalul nord-american și-a făcut debutul la doar 15 ani, pentru Vancouver Whitecaps, devenind al doilea cel mai tânăr jucător din istoria campionatului. Zlatan Ibrahimovic i-a prezis un viitor strălucit, iar Bayern a mers, cumva, pe mâna starului suedez și l-a adus la Munchen în vara lui 2019. Puștiul plecat din Buduburam era cumpărat cu 11.5 milioane de euro, iar starurile pe care le vedea pe PlayStation îi deveneau colegi.

Când a marcat primul gol pentru Bayern, în deplasare la Mainz, tatăl lui, Debeah, l-a sunat din Canada: “Deci joci pentru Bayern acum?” Davies a râs și a răspuns: “Tată, joc de jumătate de an!”. Apoi i-a trimis un tricou cu Arjen Robben.

Acum, tatăl lui și toată planeta știu că Alphonso joacă la Bayern. Are 31 de meciuri în acest sezon, doar 19 ani, o cotă de piață de 45 de milioane de euro și tot viitorul în față. Trecutul a rămas îngropat în tabăra de refugiați din Ghana.

Moștenirea lăsată de un tânăr liberian într-un oraș ghanez

Peste 50.000 de liberieni s-au refugiat în Buduburam. Unii dintre ei s-au întors acasă, alții au plecat spre Canada, Australian, Norvegia sau Suedia. În timpul exodului, Buduburam a devenit un oraș cu poliție, pompieri, medici și școli: “Fotbalul e important aici din punct de vedere social. Unește familii și sate”, spune Obdieh Arnold, administratorul din Buduburam: “Alphonso Davies e un mare idol pentru oamenii de aici”, continuă el.

Dominic Wisseh, fost jucător în prima divizie din Liberia, le vorbește celor nouă echipe din tabăra din Buduburam: “Uitați-vă la Alphonso Davies! E răbdător și face diferența la Bayern. Ascultă de alții, nu a primit nimic gratis, e unul dintre noi”.

La câțiva metri de el, Robert Akapu, un jucător de 13 ani, e gata pentru al doilea meci al zilei: “Vreau să fiu ca Davies, visul meu e să joc pentru Bayern Munchen”. Apoi fuge pe teren îmbrăcat într-un tricou cu Bayern Munchen.

Pe Alphonso și pe celelalte staruri ale lui Bayern le poți urmări pe Betano începând cu 16 mai. Pe lângă stream video, pe Betano ai sute de pariuri speciale și cote cu marjă zero!