Istoria Cupei Mondiale de fotbal începe între cele două războaie mondiale și Uruguay este locul unde practic a debutat ceea ce astăzi cunoaștem drept cea mai mare competiție din lume a sportului rege.

La Cupa Mondială din Uruguay au participat doar 13 echipe, iar mai bine de jumătate dintre acestea proveneau de pe continentul sud-american în frunte cu echipa gazdă Uruguay.

FIFA a ajuns să acorde organizarea primei ediții Uruguayului ca gest simbolic pentru a marca un secol de la obținerea independenței. Dincolo de simbolistica politică, Uruguay reprezenta la momentul respectiv forța fotbalului mondial și principala favorită la câștigarea trofeului.

Titlurile olimpice cucerite în 1924 și 1928 făceau din Uruguay o forță de temut în lumea fotbalului la momentul respectiv și uruguayenii nu au dezamăgit la primul turneu final din istorie.

Doar 13 echipe la start

La competiția din anul 1930 ar fi trebuit să participe 16 echipe, doar că toate cele trei reprezentante ale Asiei n-au mai ajuns în Uruguay. Dacă în cazul Thailandei și Japoniei vorbim de o retragere din competiție, absența Egiptului de la marea competiție are o altă poveste.

”Faraonii” n-au mai ajuns în Uruguay din motive independente de voința lor. O furtună apărută în Mediterana i-a făcut să întârzie la îmbarcarea spre America de Sud, astfel că vaporul care a traversat Atlanticul a plecat fără egipteni la bord.

Doar patru echipe din Europa au mers în Uruguay pentru a lua parte la Cupa Mondială inaugurală și aceasta în urma unor intervenții din partea președintelui FIFA din acel moment, Jules Rimet, cel care propusese apariția Cupei Mondiale la Congresul din 1928.

Națiunile britanice în frunte cu Anglia au boicotat competiția pe fondul disputelor despre statutul jucătorului de fotbal (amatori vs. Profesioniști), modelul fiind copiat de Germania și Danemarca. Astfel, din Europa s-au încumetat să participe doar patru națiuni: Belgia, Franța, Iugoslavia și România. Aceasta din urmă la intervenția expresă a Regelui Carol al II-lea.

Format competițional inedit

În pofida numărului redus de echipe a existat o tragere la sorți, iar patru formații au primit statutul de cap de serie. Este vorba de Uruguay, Argentina, Brazilia și Statele Unite. Cele 13 echipe ajunse în Uruguay au fost împărțite în trei grupe de câte trei formații, respectiv o grupă de patru. Sistemul relativ simplu a făcut ca în semifinale să se califice câștigătoarele celor patru grupe.

Astfel s-a ajuns la un careu de ași format din Uruguay, Argentina, SUA și Iugoslavia, aceasta din urmă reușind o victorie de răsunet asupra Braziliei, scor 2-1. Un rezultat decisiv pentru a scoate gruparea sud-americană de pe traiectoria semifinalelor.

Semifinalele au adus două rezultate identice, Uruguay și Argentina obținând victorii cu 6-1 în disputele cu Iugoslavia, respectiv Statele Unite.

O finală tensionată între două rivale locale

Finala primei Cupe Mondiale din istorie s-a disputat pe legendarul Estadio Centenario din Montevideo la 30 iulie 1930 în prezența a aproape 69.000 de spectatori. În fapt, meciul dintre Uruguay și Argentina a fost o reeditare a finalei olimpice din 1928, una câștigată de Uruguay cu 2-1 la rejucare.

Uruguay s-a impus în cele din urmă, cu 4-2, după ce Argentina, campioana Americii de Sud din 1927 și 1929, conducea la pauză cu 2-1. Cea, Iriarte și Castro marcau pentru gazde în partea secundă și aduceau trofeul Cupei Mondiale în vitrina federației de la Montevideo.

O finală care n-a fost lipsită de momente tensionate. Luis Monti, unul dintre jucătorii reprezentativi din naționala argentiniană, a primit amenințări cu moartea la pauza meciului. Același Monti a povestit că în partea secundă aproximativ 300 de soldați uruguayeni au fost aduși la marginea terenului cu baionetele ridicate. O tensiune în fața căreia argentinienii au cedat, aspect grăitor în evoluția meciului și a rezultatului final.

Ulterior, Monti a trecut oceanul și a obținut cetățenia italiană devenind campion mondial cu Italia în 1934. Acesta a devenit singurul jucător din istoria fotbalului care a disputat două finale de Cupa Mondială cu două echipe diferite.

Pentru 15.000 de argentinieni finala de la Montevideo a rămas doar un vis. Blocați în portul din Buenos Aires din cauza ceții, aceștia au ajuns în Uruguay la o zi după finală doar pentru a afla că favoriții lor au pierdut marele meci.

Titlul mondial cucerit le-a adus jucătorilor uruguayeni pe lângă statutul de eroi naționali și câte o casă drept recompensă. În același timp, la Buenos Aires atmosfera devenise una apropiată unui veritabil război civil, fanii dezlănțuiți luând cu asalt consulatul statului Uruguay.

România și povestea lui Fredi Fieraru

Povestea naționalei României nu s-a oprit la victoria cu Peru (3-1), meci care a rămas în istoria fotbalului drept partida cu cea mai scăzută audiență la Cupa Mondială, la partidă asistând aproximativ 300 de spectatori.

Pe lungul drum de întoarcere spre casă, jucătorul Alfred Eisenbeisser, cunoscut și ca Fredi Fieraru, s-a îmbolnăvit de pneumonie și a fost debarcat în orașul italian Genova pentru tratament de specialitate.

În România o publicație a vremii a relatat despre decesul acestuia, astfel că mama jucătorului i-a pregătit funeraliile. Chiar în ziua programată pentru înmormântarea simbolică, Eisenbeisser și-a făcut apariția spre uluiala tuturor. O poveste reală din perioadă romantică a fotbalului.

Arc peste timp, turneul final din 2026 propune un format în premieră cu 48 de echipe la start și un număr impresionant de 104 meciuri disputate între 11 iunie și 19 iulie.